“Pitesti nu e doar o localitate; si nu o oarecare inchisoare”
Fenomenul Pitesti, cum l-a denumit Ierunca sau Experimentul Pitesti cum il mai gasim in istoriografie reprezinta una dintre cele mai abjecte tentative ale comunismului romanesc de a distruge personalitatea si credinta opozantilor regimului. Intre anii 1949-1952 in penitenciarul de la Pitesti se desfasoara un proces de reeducare a detinutilor politici, folosit mai tarziu ca studiu de caz in tratatele de psihologie. Este “meritul” generalului de Securitate Alexandru Nicolschi (pe numele său adevărat Boris Grünberg, fost agent NKVD si creator al Securitatii) folosirea pe scara larga, la Pitesti, apoi la Gherla, Ocnele Mari, Aiud, Targu Ocna sau Canal, a unor metode testate cu succes in China lui Mao si perfectate la noi. Acestea se bazau pe invataturile unui ucrainean, Makarenko care infiintase in URSS tabere de reeducare in care forma omul nou. Comuniştii l-au considerat pe Anton Semionovici Makarenko cel mai mare pedagog, i-au tradus operele, iar torţionarii i-au aplicat ideile în închisori şi lagăre.
Cum se facea reeducarea la Pitesti?
Originalitatea procedeului folosit la Pitesti consta in faptul ca cel care se ocupa de demascarea, obtinerea de informatii si chiar de modelarea si transformarea detinutilor in “omul nou” predicat de Makarenko nu era ofiterul de Securitate, de militie ori vreun procuror, ci un alt detinut. Mecanismul de functionare este diabolic. Studentii inchisi la Pitesti, fie ca erau simpatizanti ai partidelor istorice, ai Garzii de Fier, ai miscarii Sioniste s.a.m.d. erau batuti si terorizati zi si noapte de echipe formate din semeni de-ai lor, supusi la chinuri inimaginabile pana ajungeau sa marturiseasca orice, numai pentru a scapa. Se producea o adevarata spalare a creierului incat cei torturati ajungeau sa-si renege cu adevarat trecutul, credinta ori familia. Puternica presiune psihologica la care fusesra supusi precum si bataile primite i-a dus pe multi intr-o stare de alienare personala de cele mai intime legaturi. Sfarsitul procesului de “indobitocire” consta transformarea celor torturati in tortionari, care la randul lor le aplicau acelasi regim altor detinuti. Experimentul s-a soldat cu numerosi morti si cu destule sinucideri, despre toate acestea datele lipsind aproape cu desavarsire. Urmele lasate de reeducare sunt atat de adanci incat Goma avea sa afirme prin gura unui personaj: “Despre Pitesti nu se vorbeste – despre Pitesti se tace”.
Cine erau reeducatorii?
Experimentul Pitestiul se naste in inchisoarea de la Suceava. Reeducarea este nonviolenta si urmarea doar insusirea doctrinei marxiste prin lecturi si dezbateri. Se remarca un tanar cu trecut legionar care dupa ce trecuse in barca PCR se trezise denuntat si aruncat in temnita. Era Eugen Turcanu si nu avea decat sapte ani de ispasit. Impreuna cu alti studenti infiinteaza Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste, ODCC (Odecaca, cum aveau sa fie porecliti). Cu alti opt detinuti, Turcanu e trimis in aprilie 1949 la Pitesti, unde Nicolschi le promite grade in Securitate daca aplica tehnicile de reeducare prin violenta.
Sfarsitul “Experimentului Pitesti”
Abuzurile grupului Turcanu atinsesera insa limita suportabilului chiar si pentru autoritati. Afacerea scapase din mana si un scandal international nu avea cum sa le faca bine. Pentru Gheorghiu Dej, el venea insa tocmai tanc. De la Moscova avea semnale ca se poate debarasa de troica Vasile Luca, Teohari
Georgescu si Ana Pauker, asa ca procesul intentat lui Turcanu si acolitilor sai era un bun prilej pentru a-l debarca pe ministrul sau de interne. Procesul a avut loc cu usile inchise, in octombrie 1954. Toti cei 22 de inculpati au fost gasiti vinovati iar 16 dintre ei, in frunte cu Eugen Turcanu au fost executati la Jilava, in decembrie, acelasi an. Nicolschi a fost trecut in rezerva in 1961, a fost decorat de Ceausescu pentru merite deosebite si a murit linistit in patul lui la 16 aprilie 1992.
Bibliografie
Goma, Paul – Patimile dupa Pitesti, Dacia 1999
Goma, Paul – Gherla, Humanitas
Hossu Longin, Lucia – Memorialul Durerii: o istorie care nu se invata la scoala, Humanitas 2007
Ierunca, Virgil – Fenomenul Pitesti, Humanitas
de Voicu Hetel
