Focul etern al sondei de la Moreni

Putini isi mai amintesc ori au auzit macar de unul dintre cele mai mari incendii cu care s-a confruntat vreodata industria petroliera. Pana la dezastrul campurilor petrolifere din Kuwait din anii ’90, ori ale celor din Irakul post Saddam, nu exista nimic comparabil in istorie.

In urma cu mai bine de opt decenii pe campul petrolifer de la Moreni, izbucnea un incendiu care a durat aproape trei ani[1].

Moreni

Moreniul era un tinut binecunoscut pentru zacamintele sale de titei. Un document de la 1691 atesta faptul ca aici se facea extractie. Primele exploatari mai serioase si primele rafinarii apar dupa 1880, Moreniul fiind unul dintre primele locuri din lume de acest fel. Pana la inceputul primului razboi mondial, in zona activau 16 companii petrolifere, romanesti si straine. La inceputul anilor 30, inainte de dezastru, la Moreni se extragea cam jumatate din productia totala a Romaniei[2]

Focul etern

Focul izbucneste pe 29 mai 1929[3]. la Tuicani putul 160RA[4] apartinand Societatii Romano-Americana. De cateva zile, tocmai incepusera lucrarile de instalare a sondei. Masina de sfredelit ajunsese la adancimea de 1600 de metri, unde a atins locul in care se afla punga de gaz. Presiunea gazului a rasturnat instalatia de forare si cei 200 de metri de teava, iar de la scanteile produse a pornit incendiul. Flacarile ajungeau pana la 100 de metri, provocand o caldura uriasa, incat echipele de interventie nu se puteau apropia la mai putin de 300 de metri. In zilele urmatoare, coloana de foc a mai scazut in intensitate ajungand la 60-70 de metri putand fi vazuta de la zeci de kilometri. Incendiul s-a propagat si la alte sonde din apropiere aflate in proprietatea societatii “Astra Română”.

Au aparut si o serie de anomalii, odata cu cresterea temperaturii in zona. Copacii din imprejurimi au ramas verzi iar multe pasari nu au mai migrat in acel an. Un miracol a facut ca sa nu existe nici o victima de aceasta data, cu toate ca in urmatoarele luni, ca urmare a tentativelor de stingere a incendiului s-au inregistrat si victime[5]. Dupa doua luni in care s-a incercat stingerea prin diverse metode specifice, la coloana de eruptie se produce o noua explozie provocand moartea a cinci muncitori. Moreniul, trebuie spus fusese martorul si al altor tragedii, in anii anteriori, soldate cu victime, catastrofa din mai ’29 nefiind o premiera. De altfel, oamenii locului poreclisera campul petrolifer de la Moreni, Valea Plangerii, asemenea locului in care eroului basmului “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” i se ceruse sa nu se aventureze niciodata.

Incendiul a continuat sa tina prima pagina a ziarelor de pretutindeni multa vreme, apoi stirile s-au mutat in pagina a doua, apoi a treia si tot asa pana cand abia mai ajungea sa fie amintit. I s-a spus focul etern pentru ca nimeni si nimic nu parea sa-l opreasca. Printre metodele utilizate de pompieri a fost si tentativa de a sapa tunele in adancime pana la coloana. Un astfel de tunel avea sa fie distrus de presiunea gazelor la 29 noiembrie[6]. Pe 16 martie 1930 toate lucrarile sunt abandonate. Un alt tunel este si el distrus doua luni mai tarziu.

Pana la urma focul a fost stins, ori poate ca s-a stins de la sine, e greu de spus, pentru ca relatarile pe care le-am citit se bat cap in cap[7]. Americanii isi asuma ei meritul de a fi pus capat dezastrului. Doi ingineri, Myron Kinley si Schopp au reusit acolo unde toti cei care si-au incercat puterile pana la ei, au dat gres. Acestia au pompat tone de apa in apropierea focului si au dinamitat gura putului. Explozia care trebuia sa astupe coloana de gaz se produce in august 1931. Lucrarile au continuat insa. Coincidenta sau nu, o luna mai tarziu, in septembrie 1931 “focul cel mare” isi pierde din intensitate si este aproape stins. El va continua sa mai palpaie pana pe 4 noiembrie cand, este stins definitiv. In cei aproape trei ani cat au trecut de la momentul izbucnirii incendiului si pana la stingerea acestuia, se estimeaza ca s-au pierdut  in medie, cam sapte vagoane de titei zilnic. Recompensa primita pentru efortul lor, din partea guvernului roman, a fost in valoare de 50.000 de dolari, o mica avere pentru acele timpuri.

Putin a mai ramas astazi din Moreniul de alta data. Petrol inca se mai extrage, in cantitati mai mici e adevarat, insa nu a mai ramas nimeni care sa-si aminteasca dezastrul sau perioada de glorie a oraselului cand majoritatea locuitorilor erau strainii care lucrau la companiile prezente in zona, in timp ce oamenii locului nu duceau catusi de putin grija banilor.

de Voicu Hetel