de Carlo Goldoni
regia şi decorurile: Laurian Oniga
costumele Valentin: Codoiu
DISTRIBUTIA:
Checca – Adina Stan
Comedia lui Carlo Goldoni e deschisă tuturor mediilor sociale, tuturor decorurilor. Viaţa care palpită în comediile sale pătrunde toate peisajele şi toate mediile. Natura se substituie aici artificialului şi convenţionalului. Natura, realitatea sunt declarate ca modelul şi izvorul bogat al scriitorului.
Comedia goldoniană devine „oglinda plimbată de-a lungul drumului”, despre care avea să vorbească peste ani Stendhal. În oglinda uriaşă a teatrului goldonian se reflectă şi lumea celor mulţi. Graţie lui Goldoni, barcagiii, gondolierii, pescarii, anonimii şi umilii, invadează scena.
Lumea „oamenilor mării” culmină în Le baruffe chiozziote ( „Gâlcevile din Chioggia” ), în care ni se înfăţişează viu dinaintea ochilor un sat de pescari de la malul Adriaticii. Reprezentarea este atât de realistă, încât parcă simţim în nări efluviile aerului încărcat de sare şi de miros de alge, atunci când se descarcă peştele şi lucesc solzii în coşurile mari, în timp ce la orizont se conturează pânzele corăbiilor ce se pregătesc să intre în porturi.
Alexandru Balaci
Lumea din Chioggia – … punere în scenă în cheie magică a unui text ce vorbeşte despre o realitate trecută, dar nu pierdută, străină, dar aceeaşi în toate locurile unde relaţiile patriarhale se păstrează încă. Spectacol în care secvenţele crude de realitate sunt topite în magic, care aduce în scenă oameni simpli, plini de un haz robust, înzestraţi cu acea asprime în care rezidă toată poezia acelei lumi plină de esenţe îmbătătoare, oameni la care nu te va deranja niciodată vorbăria inutilă şi care te vor îmbăta mereu cu vorbe pline, cu savoare, ce le reflectă instantaneu ideea. Vom vedea pescari care vorbesc fără grimase, fără umilinţe, fără falsă modestie, fără complezenţă, dar care se folosesc de un real simţ teatral ca doză optimă de „condiment”, fără de care relaţiile ar întârzia să se înjghebe şi fără de care această lume ar fi probabil moartă. Lumea din Chioggia este una primară, autentică în toate coordonatele ei, lume în care paleativele nu au pătruns încă, în care esenţele nu au pierdut nimic din tărie. O lume în care, având în vedere sărăcia-i evenimenţială, oamenii îşi născocesc neîncetat propriile evenimente, cele născătoare de gânduri care chinuiesc, macină interior şi dau senzaţia de … Viaţă.
Ioan c. Ioan
Pentru mine, Chioggia este un loc unde zgomotul valurilor se compune cu foşnetul rochiilor nevestelor de pescari care îşi trec timpul cosând, croşetând şi, nu în ultimul rând, flecărind. Gâlceava nu e decât un mod de a sparge monotonia zilelor ce se succed egale.
Bărbaţii îşi petrec viaţa pe mare, iar atunci când ajung la ţărm sunt stângaci, greoi, atât în mişcările corpului, cât şi în ale minţii. Bieţi naivi manipulaţi de femei.
Costumele subliniază caractere, ajută demersul expresiv al personajelor, le reprezintă. Costumul cu indicaţii de epocă se confundă cu practicitatea arhaică a costumului de lucru dintotdeauna şi de oriunde. Salopeta şi şorţul cerat au fost inventate de astfel de oameni. Pe ei sau pe nepoţii lor îi vom întâlni în toate porturile de pescari de la Mediterană sau de aiurea.
Încercând să le fixez caracterele în forme şi texturi, m-a cuprins o mare iubire, pe care sper s-o transmit si spectatorului. Valentin Codoiu
„Gâlcevile din Chioggia” are două laturi distincte care se completează magnific în inevitabilitatea actului scenic. Prima este întoarcerea în timp, iar cealaltă nararea dramatică a amintirilor astfel reactualizate. Gândul autorului se întoarce în perioada tinereţii, când, în preajma vârstei de douăzeci de ani, a ocupat postul de locţiitor de cancelar la Chioggia. Înţelegem imediat că rememorarea şi nararea, deşi au origini diferite şi chiar contrastante ( evocare privată şi sentimentul coralităţii ) devin unul şi acelaşi lucru.
Spectacolul este punerea în scenă în cheie magică a unui text ce vorbeşte despre o realitate trecută, dar nu pierdută, străină, dar aceeaşi în toate locurile unde relaţiile patriarhale se păstrează încă.
Lumea din Chioggia este una primară, autentică în toate coordonatele ei, lume în care paleativele nu au pătruns încă, în care esenţele nu au pierdut nimic din tărie.