Hiroshima si Nagasaki sau razboiul total

LITTLE BOY – 6 august

In dimineata zilei de 6 august 1945 la ora 8 si 15 minute prima bomba atomica “Little Boy”, cantarind 4,5 tone era lansata deasupra orasului Hiroshima. Un minut mai tarziu se declansa infernul. Nimeni nu daduse atentie alarmei aeriene care incetase cu numai 45 de minute mai devreme, intr-o tara care se obisnuise de mult cu bombardamentele efectuate de valuri succesive de avioane aliate. Surpriza a fost totala. La acea ora muncitorii tocmai incepusera lucrul sau erau in drum spre serviciu, copiii erau in majoritate la scoala si nimeni nu a mai apucat sa-si caute adapost.

Bomba, pe baza de uraniu 235 cu o putere echivalenta de 13.500 de tone de trinitrotoluen, a explodat la nord-vest de centrul orasului provocind efecte devastatoare. O sulita de lumina rosie-purpurie s-a intins pe o latime de sute de picioare, transformindu-se intr-o stralucitoare minge de foc. Temperatura in centrul ei a ajuns la 50 de milioane de grade C. Instantaneu s-au starnit incendii pe o raza de o mila. Asezata pe o campie plana, neprotejata de nici un obstacol natural, avand doar cartiere cu costructii subrede si aglomerate, Hiroshima a ars in intregime. Cifra exacta a mortilor nu a fost niciodata aflata, ea putind fi doar aproximata la 70-80.000 de victime. Misiunea colonelului Paul Tibbets, comandantul avionului B-29 “Enola Gay”, fusese indeplinita cu succes. Intr-o conferinta de presa sustinuta la 8 august acesta a relatat presei evenimentul.

FATMAN – 9 august

Pentru a conduce al doilea atac a fost desemnat maiorul Charles Sweeney, comandantul unui alt B 29 botezat “Marele Artist”, iar alegerea tintei a fost lasata la latitudinea sa. Oricum, acesta nu avea de ales decat intre doua orase aflate pe insula Kyushu: Kokura si Nagasaki. Un complex de factori intre care prognoza meteo deloc promitatoare, activitatea antiaerienei, nivelul scazut al combustibilului si aparitia pe radar a aviatiei de vanatoare inamice l-a determinat sa i-a decizia de a lovi Nagasaki. Bomba cu plutoniu de cinci tone supranumita “Fatman” avind o putere de distrugere de 20.000 de tone de trinitrotoluen a explodat in partea de nord-vest a orasului la ora 11,01. Cu toate ca era mai puternica decat cea cu uraniu folosita la Hiroshima nu a provocat pagube la fel de mari, in primul rand datorita solului denivelat. Dar chiar si asa, efectele au fost devastatoare. Puterea bombei folosite la Nagasaki era de 20 kilotone comparativ cu numai 13 kilotone cat avea cea de la Hiroshima. Ca termen de comparatie, putem spune ca puterea celor doua “grenade atomice”, cum mai sunt ele denumite in literatura de specialitate echivaleaza cu doua treimi din cantitatea totala de bombe aruncate asupra Germaniei naziste pe parcursul intregii conflagratii.

Ceea ce nu au stiut insa oamenii care au aprobat folosirea celor doua bombe atomice a fost impactul catastrofal al acestora pe termen lung. Nimeni nu a luat in calcul posibilitatea aparitiei unor efecte radioactive. La cateva zile dupa lansare, agentia de presa nipona Domei transmitea ca bomba produsese “efecte nefiresti … Chiar si cei care prezentau arsuri usoare si pareau intr-o stare de sanatate buna la inceput, slabeau dupa cateva zile din motive necunoscute” Initial atat oamenii de stiinta americani cat si conducatorii militari si politici au crezut ca singurele victime vor fi cele inregistrate ca urmare directa a unei explozii conventionale. De aceea comunicatele niponilor au fost considerate fie minciuni, fie propaganda menita sa starneasca simpatia internationala. Realitatea era insa una cat se poate de cruda. In lunile urmatoare zeci de mii de japonezi vor muri ca urmare a radiatiilor la care fusesera expusi, in timp ce alte cateva mii vor suferii ani de zile de cancer, leucemie, retard mental, aberatii cromozomiale s.a.

Efectele imediate produse asupra guvernului Japoniei au fost mult sub asteptarile Aliatilor. Militaristii din guvernul de la Tokio se impotriveau capitularii neconditionate, insistind asupra necesitatii primirii unor asigurari cu privire la soarta Japoniei si a imparatului. Dupa parerea lui Liddell Hart o emotie mult mai puternica a starnit declaratia de razboi a URSS din 8 august, urmata de invadarea Manciuriei. In plus, perspectiva unei populatii civile pe jumatate moarta de foame si inarmata cu bete de bambus pentru a duce un razboi de gherila nu era deloc incurajatoare. Hotararea imparatului Hirohito de a pune capat razboiului prin acceptarea declaratiei de la Potsdam a venit in dimineata zilei de 9 august, inaintea aflarii vestii distrugerii orasului Nagasaki, cand l-a autorizat pe Suzuki sa convoace Conferinta Imperiala. In cadrul Consiliului Suprem, trei dintre membri au votat pentru capitulare dar cu mentinerea imparatului, in timp ce restul optau pentru continuarea luptei pana la obtinerea unor conditii de pace favorabile. Ziua cea mai lunga a Japoniei este intervalul de timp cuprins intre ziua de 14 august orele 12 si incheiat in ziua de 15 august la ora 12. In acea zi cercurile conducatoare ale Japoniei au deliberat asupra acceptarii ultimatumului Aliatilor si au decis incheierea ostilitatilor, dar cu conditia mentinerii regimului imperial. Un lucru este, insa, cert. Cele doua bombe atomice nu au putut provoca pe moment efecte psihologice deoarece populatia civila nu a aflat adevarul decat dupa sfarsitul razboiului.

Apare asadar legitima intrebarea: Era oare necesara bomba atomica pentru a incheia razboiul ? Utilizarea bombei atomice nu a influentat cu adevarat aceasta hotarare. Cu flota scufundata ori grav avariata, cu fortele aeriene si navale ciuntite, cu industria distrusa si cu proviziile de alimente destinate populatiei, in continua scadere, prabusirea Japoniei devenise oricum o certitudine – asa cum declarase si Churchill. Dar tot Winston Churchill avea sa faca o remarca interesanta in memoriile sale si anume ca se asteptase la o rezistenta disperata, pana atunci, din partea japonezilor, in traditia samurailor, dar aparitia noii arme cvasi-supranaturale era pentru un popor al carui curaj il admirase intotdeauna… o scuza care ar fi salvat onoarea sa si l-ar fi eliberat de obligatia de a se sinucide pana la ultimul om in stare sa lupte. Asadar, desi poate parea paradoxal, cea mai distructiva arma conceputa si folosita vreodata de om a salvat, poate, milioane de alte vieti.

Karl von Clausewitz, parintele strategiei moderne scria despre razboiul absolut, concept extins, ulterior la acela de razboi total. Razboiul total avea sa fie “purtat pe cale politica, economica, culturala si propagandistica, intreaga societate fiind convertita intr-o unica masina de razboi. Implicatiile militare ale unei asemenea teorii insemnau maximalizarea distrugerilor.” Pentru un astfel de razboi se pregateau cele doua mari blocuri politice, cel al statelor cu “democratie populara” sprijinite de Uninea Sovietica si cel al lumii libere sprijinite de Statele Unite. Numai ca, de data asta, in fata colosului rosu care ameninta intreaga Europa, America se afla sub o umbrela de protectie oferita de monopolul atomic care le permite sa duca o politica ferma. Ne putem intreba asadar daca nu cumva lansarea celor doua bombe nu urmareau cumva sa-i impresioneze pe sovietici si sa-i impiedice sa participe la ocuparea Japoniei. Din acest punct de vedere, utilizarea bombei poate fi considerata una dintre primele actiuni legate de razboiul rece.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.