de Voicu Hetel
Alfabetul chirilic nu era o haina potrivita pentru limba romana.
Pe de-o parte, el avea pentru acelasi sunet mai multe litere in timp ce aceeasi litera transcrie mai multe sunete. Din aceasta cauza, textele chirilice nici nu sunt usor de transcris.
Alfabetul chirilic s-a pastrat pana in momentul in care s-a realizat unirea administrativa a Moldovei cu Muntenia. Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată oficial în 1862 de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Alfabetul latin a fost introdus atunci in toate cancelariile de stat. In Muntenia, fusese introdus in scoli inca din 1853.
Alfabetul latin a fost insa folosit si anterior pentru relizarea unor tiparituri in imba romana, in special ca urmare a Reformei din Apus. Prima carte romaneasca de acest fel apare in Transivania la 1570. Era o carte de rugaciuni tradusa din maghiara. Din dorinta de a raspandi calvinismul sau catolicismul s-au tiparit mai tarziu si alte astfel de lucrari cu caracter religios. Privite cu neinredere de majoritarii ortodocsi, acestea nu au putut generaliza alfabetul latin la noi.
Primii care au inteles importanta inlocuirii scrierii chirilice au fost reprezentantii Scolii Ardelene. Din dorinta de a afirma originea latina a romanilor, acestia propuneau inlocuirea scrieri slavone. Scrisa de Samuil Micu, imbogatita, aranjata si prefatata de catre Gheorghe Sincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, apare la Viena in 1780 si este prima gramatica româneasca tiparita si prima cu litere latine.
Alfabetul de tranzitie
Dupa 1830 si mai ales dupa 1840 in toate teritoriile locuite de romani este adoptat un alfabet de tranzitie, in care caracterele chirilice sunt amestecate cu cele latine.
Mai sus este, probabil, prima traducere din franceza in romana a piesei Macbeth de William Shakespeare scrisa cu caractere de tranzitie si aparuta la Bucuresti in tipografia lui Jos Copainig in anul 1850. Se observa cum numele personajelor sunt ortografiate in totalitate cu caractere latine.
