Mihai Viteazul primul unificator al vechii Dacii?

Mihai Viteazul, asa cum a ajuns astazi la noi este descoperirea curentului romantic. Nicolae Balcescu este primul mare istoric care ii intelege valoarea si incarcatura simbolica aducandu-l din nou in lumina cu a sa “Romanii supt Mihai Voievod Viteazul”. Pentru prima data istoria medievala a romanilor este tratata explicit ca istorie nationala, Mihai impunandu-se ca prim ctitor al Romaniei moderne. Pana la Balcescu istoriografia vede in Mihai Voda, mai degraba un om ambitios, setos de razboaie, un cuceritor si nicidecum un unificator. Numai ca, in mod paradoxal ideea unificarii celor trei tari romane, refacerea vechiului regat al Daciei nu a fost ideea lui Mihai Viteazul. Cu cinci ani inaintea momentului 1600, principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, are aceasta ideie si chiar reuseste, cel putin la nivel teoretic, sa o puna in practica.

Mihai Viteazul si Liga Sfanta

Voievodul muntean decisese sa se alature unei vaste aliante antiotomane “Liga Sfanta”([1]) care cuprinsese Europa gasind ca e un moment bun sa se scuture de jugul turcesc tot mai impovarator din punct de vedere economic. Pe de alta parte, Mihai era sufocat de datorii. Pentru a obtine investitura sultanului Murad al III-lea (1574-1595) Mihai, care nu era deloc sarac, cheltuieste o avere colosala fiind nevoit sa se indatoreze. Alaturarea domnului la cauza crestina vine, poate si din dorinta de a scapa de alaiul de creditori greci si armeni cu care venise de la Constantinopol. Contextul politic ii era favorabil: Imperiul Otoman se confrunta cu o serie de probleme interne legate de succesiunea la tron, dar si cu lupte in Asia, contra Persiei, contra Venetiei si in Africa de nord. In acest timp, in Europa, Rudolf al II-lea, imparat al Austriei si Papa Clement al VIII-lea, in chip de conducator, puneau la cale o adevarata cruciada la care se aratau gata sa adere Filip al II-lea al Spaniei, Venetia cu dogele Pasquale Cicogna, Florenta cu marele duce Ferdinando de Medici. Transilvania stapanita de Sigismund Bathory si Moldova lui Aron Voda zis Tiranul, cu toate ca erau sub suzeranitate otomana au intrat imediat in coalitie. In mod cu totul surprinzator, Polonia si Rusia nu au aderat la aceasta actiune.

Consecinta imediata a intelegerii a fost ca Mihai Viteazul si Aron voda si-au coordonat actiunile declansand, la 13 noiembrie 1594, cea mai importanta actiune antiotomana din secolul al XVI-lea. Mica armata turceasca de vreo 2.000 de oameni stationata in Bucuresti este macelarita. La fel se intampla si cu otomanii de la Iasi. Creditorii turco-levantini sunt toti adunati la un loc sub cuvant ca li se vor plati sumele datorate si dupa ce sunt secerati cu lovituri de tun, sunt sarjati de cavalerie. Urmeaza incursiuni pe linia Dunare in urma carora sunt arse atacate Braila, Turtucaia, Nicopole si Targul de Floci, iar garnizoanele otomane sunt trecute prin sabie. Este semnalul ridicarii popoarelor balcanice aflate sub stapanire turceasca. In oastea Tarii Romanesti intra luptatori (haiduci) albanezi, sarbi si bulgari. Condusi de capitani viteji precum legendarul Baba Novac sau Deli Marcu, acestia se vor gasi, in anii urmatori, alaturi de Mihai Viteazul in luptele impotriva otomanilor.

Oastea lui Mihai Viteazul in tabloul lui Gheorghe Tattarascu pare dupa costumatie contemporana Razboiului de Independenta

Povestea unui tratat umilitor

In conditiile in care interventia sultanului in principate era iminenta, Mihai Viteazul, din indemnul imparatului Rudolf, a acceptat alaturi de Stefan Razvan ([2]), care ajunsese pe tronul Moldovei, un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Pe Bathory istoricul Neagu Djuvara il portretizeaza ironic: “un tanar megaloman, nepot al regelui Stefan Bathory, care-si zicea si el crai, adica rege, a vrut sa fie principe peste cele trei principate romanesti…” ([3]).

Delegatia munteana insarcinata de domnitor cu instructiuni precise ajunge la Alba Iulia pe 2/12 mai 1595. Timp de o saptamana au loc discutii aprinse, certuri intre boieri si negocieri.

Semnat la 10/20 mai 1595([4]), tratatul, la prima vedere dezavantajos, prevedea ca Sigismund stapanea toate cele trei tari romane urmand ca Mihai si Stefan Razvan sa indeplineasca roluri de loctiitori. Schimbarile in organizarea tarii urmau sa fie aprobate numai de principele Ardealului care isi dadea acceptul si cu privire la veniturile si cheltuielile tarii. Puterea era impartita de domnitor cu un sfat format din 12 mari boieri, iar schimbari in organizarea tarii se puteau face doar cu aprobarea principelui ardelean. Totodata veniturile si cheltuielile Moldovei si Valahiei urmau sa fie pe viitor supuse aprobarii lui Sigismund. Tratatul mai cuprinde si masuri privitoare la veniturile domnului si la biruri, care raman neschimbate, la judecati la care domnul e secondat de vornic si la serbi care nu au dreptul sa se mute de pe o mosie pe alta. Mihai neprezent la negocieri acuza tradarea boierilor sai intr-o convorbire din 27 iulie 1595 cu solul polonez Lubieniecki: “In supusii mei nu ma incred, deoarece m-au inselat atunci cand au infaptuit la palatinul Transilvaniei nu ceea ce aveau ca insarcinare din partea mea”([5]).Delegatia munteana([6]) compusa din 12 mari boieri, mitropolitul si doi episcopi trimisa de Mihai Viteazul la negocieri la Alba Iulia, a castigat insa cel mai mult. Clericii munteni primeau jurisdictie asupra ortodocsilor din Transilvania. Marii boieri scapau de concurenta strainilor pentru ca tratatul prevedea ca grecii nu vor avea dreptul sa ocupe functii in tara. De asemenea, principalii dregatori nu mai puteau fi inlocuiti si nici condamnati sau executati fara voia lui Bathory si erau scutiti de orice fel de dare. In plus, influenta lor in actul de guvernare era mult crescuta in detrimentul domnitorului. “Prin aceste conditii, tratatul reprezinta victoria boierimii cu pretul sacrificarii autonomiei tarii si a autoritatii domniei”.([7])

“Pentru a scapa de robia reala in care-l tineau turcii prin puterea lor, Mihai crezu ca poate sa se oblige la o robie inchipuita, si mai mare inca, catre principele Ardealului, pe care insa stia bine ca, o data ce el era sa scape de sub turci, acela ce i-o impunea nu o va putea mentine. Iata pentru ce Mihai primi un asemenea tratat”([8]), credea Xenopol. Dar cel mai important castig pentru Mihai a fost sprijinul financiar cu care putea sa-si recruteze mercenari precum si sprijinul militar care se va dovedi esential in infrangerea si alungarea turcilor. Cine isi imagineaza ca Mihai Viteazul putea sa-si infranga dusmanii sprijiit de cete de tarani inarmati cu coase furci si topoare se insala. Trecuse vremea prastiei si a arcului cu sageti. Armatele moderne erau complet echipate cu arme de foc si tunuri iar trupele de mercenari extrem de costisitoare inlocuisera vrand-nevrand ostile de stransura pe care domnitorii veacurilor anterioare le ridicau in calea navalitorilor.

Moneda batuta de Sigismund Bathory in 1597

In urma tratatului, singura bucurie a lui Sigismund a fost aceea ca a batut o moneda cu chipul sau pe care se intitula domn si stapanitor al Transilvaniei, Tarii Romanesti si Moldovei. El nu a fost niciodata stapanul celor trei principate iar prevederile tratatului n-au fost puse in practica.

de Voicu Hetel