Exista o categorie de oameni, mai mult sau mai putin culti ori umblati prin lume, pe care nu-i suspectez de rea credinta, pentru care tot ce tine de istoria mai veche sau mai recenta a Romaniei nu valoreaza nimic, asta ca sa ma exprim academic. Orice lucru pozitiv, glorios sau maret, orice realizare este luata in deradere si minimalizata. Sunt cei care nu mai cred in nimic poate si datorita nationalismului comunist din ultimii ani ai epocii de aur pus in slujba glorificarii lui Nicolae Ceausescu dar si a dezgustului pentru clasa politica actuala, a lipsei valorilor autentice si a degradarii morale in care se scalda societatea romaneasca de azi. In atari conditii a disparut mandria de a fi roman, de a te raporta cinstit la trecutul tau istoric. Am spus cinstit pentru ca nu imi plac exagerile de nici un fel, pentru ca tin la adevarul istoric, oricare ar fi el.
Asadar acestor romani ca daca-l aduci in discutie pe Stefan cel Mare ei or sa-ti spuna despre el ca era un curvar (ca doar a avut o droaie de neveste si o gramada de copii din flori), ca bataliile castigate erau lipsite de importanta (pentru ca oricum turcii l-au facut sa plateasca tribut si i-au cucerit si cetatile de la mare). Daca aduci vorba despre Mihai Viteazul o sa auzi ca era un aventurier, despre daci ca erau zero barat (egiptenii, grecii si romanii erau mult mai cool), despre toata literatura de secol XIX ca e maculatura, ca Eminescu il copia pe Goethe, ca Antonescu a exterminat sute de mii de evrei si tigani, iar exemplele pot continua. Impotriva acestor oameni nu ai cum sa lupti. Au cazut in cealalta extrema. Daca istoriografia comunista ne-a facut sa credem ca suntem buricul universului, pentru acesti oameni (unii chiar istorici, dar majoritatea doar pasionati) totul este exact pe dos. Am sa dau un citat dintr-un articol al unui istoric al carui nume nu o sa-l divulg din dorinta de a nu isca o polemica sterila: “Au existat deportari masive si masacre ale evreilor in Transnistria, au existat 
ghetouri si lagare de munca, executii in masa, spanzurari. Nu-mi pasa daca vom aparea in istorie drept barbari. N-a existat nici un moment mai potrivit in istoria noastra de a scapa de evrei, declara Ion Antonescu, alminteri un om educat, filoenglez etc. Se estimeaza la 250-300.000 numarul evreilor ucisi intre anii 1941-1944 de autoritatile romane.”
Plecind de la afirmatii facute de propaganda sovietica, regimului antonescian i s-a pus inca de la inceput stampila de fascist. Poporului roman etichetat de sovietici drept fascist i s-a incercat inducerea violenta a unui sentiment de vinovatie. Principalul vector, arata Alex Mihai Stoenescu in “Istoria loviturilor de stat in Romania”, a fost “exagerarea insistenta a idenrificarii Basarabiei drept teritoriu pe care romanii au facut masacre impotriva evreilor. Impreuna cu Armata germana, Armata romana si jandarmii ar fi terorizat si asasinat populatia evreiasca, precum si pe cea rusofona.” Tratatele scrise de sovietici despre al doilea razboi mondial, asupra obiectivitatii carora am mari indoieli se intrec in a umfla numarul mortilor cauzate de tirania romaneasca. Avem ba 100.000, ba 200.000, ba 300.000 de morti in Basarabia. Dupa alte date avem 80% procentajul populatiei evreiesti exterminate de jandarmeria romana si militiile ucrainiene. La Odessa romanii sunt implicati in cele mai mari maceluri din timpul celui de-al doilea razboi mondial !!! Adica i-am batut pana si pe SS-isti, pe Stalin, pe toti. Ce este mai grav este ca minciunile si jumatatile de adevar tind sa se propage si sa se perpetueze. Reputatul istoric Tom Gallagher in “Furtul unei natiuni”, i-a drept bune toate aceste afirmatii provenite dintr-o singura sursa: Radu Ioanid (director la Muzeul Holocaustului din Washington) in “The Holocaust in Romania: the Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944”. Din pacate, acesta nu e un exemplu singular, istoriografia straina a preluat, in mare masura, informatiile de acest tip.
Toate cifrele sunt fabulatii dar ele, arata Alex Mihai Stoenescu, mai sunt folosite si astazi de diferiti adepti sau credinciosi ai sistemului comunist, fie pentru a incerca conservarea imaginii Romaniei de coautoare a holocaustului fie din interese mult mai prozaice, ca despagubiri, retrocedari razbunari.
Ca o concluzie finala: “Conform Comisiei Internaţionale care a studiat Holocaustul (din 2004) aproximativ 400.000 de evrei au supravieţuit datorită refuzului lui Antonescu de a-i da pe mâna germanilor.” Acelasi Radu Ioanid citat de Gallagher conchide insa: “Evreii din Regat au supravietuit in cea mai mare parte datorita <naturii ineficiente si corupte a sistemului administrativ romanesc sau ca urmare a hotararii lui Antonescu de a amana si apoi de a renunta la planurile de a-i deporta mai degraba decat milosteniei si curajului unora, putini la numar>”
Bibliografie
Gallagher, Tom – Furtul unei natiuni, Humanitas 2005
Stoenescu, Alex Mihai – Istoria loviturilor de stat in Romania 1821-1999, vol.3, RAO 2000
Marius, atunci cand am scris articolul, am plecat de la acel citat luat de pe un blog traficat. Se afirma fara sa se aduca dovezi ca suntem un popor de barbari si ca armata romana e responsabila de asasinarea a 250-300.000 de evrei. Articolul nu este axat pe Ion Antonescu, ci pe aceste asa zise dovezi fabricate de isoriografia sovietica si repetate obsesiv de 50 de ani incoace. Cat despre Ion Antonescu, cred ca a comis destule erori, insa el face parte din trecutul nostru cu bune si rele. La momentul 1940 cand Romania Mare disparuse ciopartita de vecini, lipsiti si de un regim democratic (datorita dictaturii carliste) Antonescu a fost singurul raspuns unanim acceptat la nevoile tarii.
M-a mirat cumva articolul prin faptul ca incearca sa-l puna pe Antonescu in aceiasi categorie cu marii parinti ai neamului nostru, si se axeaza pe el in mod exagerat. In comparatie cu ce au facut Stefan cel Mare, Mihai Viteazu si Eminescu pentru neamul nostru, nu cred ca Antonescu merita majoritatea articolului doar ca sa concludem ca a fost prea lenes sa-i omoare pe evrei.
Sunt de acord ca exista romani care vad doar partile negative la personalitatile noastre istorice, dar adevarul e ca majoritatea ii vedem si apreciem pentru meritele lor si pentru ce au facut pentru patria asta, si acceptam ca au fost si ei umani cu greselile lor. Nu cred ca pot spune la fel despre Antonescu, si mi-e ciuda pe mine insumi ca-i acord atata atentie in acest raspuns: nu merita.