Începând cu anul 1871, la Orăştie, este relocată de la Deva, reşedinţa Regimentului 64 infanterie. La începutul secolului XX, de când datează imaginea, regimentul hunedorean era organizat astfel: Statul major (Stab-ul), 4 batalioane de câmp, numerotate de la I la IV, fiecare cu câte 4 companii numerotate de la 1 la 16. Fiecare companie era formată din 4 plutoane, iar fiecare pluton avea 4 grupe. La sfârşitul primului deceniu al secolului, apariţia noilor arme cu repetiţie în dotarea armatei austro-ungare a făcut ca în schema fiecărui regiment să apară şi 4 secţii de mitraliere, câte una pentru fiecare batalion. La 1910 Regimentului 64 de la Orăştie îi erau ataşate primele două subunităţi de mitraliere. În preajma primului război mondial, regimentul orăştian dispunea de o companie tehnică, compusă din plutoane de pionieri-pontonieri, telefonie, mortiere şi reflectoare antiaeriene.
Armamentul de bază al regimentului de infanterie era constituit în principal, după 1885, din carabinele Mannlicher (M.85; M.88/90; M.95) şi Mauser cu baionetă pentru trupă şi pistolet şi sabie pentru ofiţeri. Cel puţin la nivel teoretic, regimentul dispunea de 8 mitraliere. În ceea ce priveşte compoziţia etnică a unităţii, trebuie spus că, dat fiind faptul că aria de recrutare era regiune Alba-Hunedoara, românii-transilvăneni reprezentau întotdeauna 90-95% din efective. În cele mai multe cazuri corpul ofiţeresc era şi el alcătuit, în majoritate, tot din români. Statistic vorbind, regimentul din Orăştie avea cel mai mare procentaj de români dintre toate cele 17 unităţi ale Imperiului Austro-Ungar care erau formate în majoritate de conaţionali de-ai noştri. Efectivul complet de mobilizare al acestei unităţi a oscilat, de-a lungul vremii, între 4000 şi 4600 de soldaţi.
Bibliografie
Dorin Petresc, Ioan Lazarescu “Istoria Regimentului cezar si regesc nr. 64 Orastie”, Editura Corvin, Deva, 2004
