Puciul de la Moscova
Anul acesta se vor implini doua decenii de la tentativa comunistilor rusi de a pune din nou mana pe putere la Moscova. Tentativele lui Gorbaciov de a-i da comunismului o fata umana, de a reveni la invataturile lui Lenin se intorsesera impotriva sa cu un efect de bumerang. Vechea garda nu era pregatita si nu putea sa accepte o schimbare, astfel incat revolta sa impotriva liderului vine ca o consecinta fireasca. Vechile nostalgii ale trecutului stalinist se desteptasera si intr-o parte a populatiei. Chiar Gorbaciov, in memoriile sale, mentioneaza numarul mare de scrisori primite in care i se atragea atentia ca “tu distrugi ce a creat Stalin: un stat mare, o ordine nationala”
In noaptea de 18 spre 19 august 1991 se formeaza un Comitet de stat care anunta starea de necesitate in anumite parti din URSS pentru sase luni. Printre complotisti se numara O. Baklanov – prim-vicepresedinte al Consiliului Apararii; V. Kriucikov – presedintele KGB; Valentin Pavlov – prim-ministru; B. Pugo – ministru de interne; V. Starodubtev – presedintele Uniunii Agricultorilor; A. Tiziakov – presedintele Asociatiei Intreprinderilor de Stat; D. Iazov – ministru al apararii; Ghenadi Ianaev – vice-presedinte al URSS. Un comunicat al lui Ianaev, devenit seful pucistilor anunta preluarea puterii motivindu-se starea precara a sanatatii lui Mihail Gorbaciov. Reactia internationala este ferma si nu lasa loc niciunei interpretari. Presedintele SUA, G.Bush, primul-ministru britanic, J.Major, al Italiei, G.Andreotti, cancelarul Germaniei, H.Kohl, Papa Ioan Paul II, cu totii condamna destituirea lui Gorbaciov si cer continuarea reformelor.
Puciul de la Moscova vazut de la Bucuresti
La Bucuresti Parlamentul era in vacanta iar Ion Iliescu a convocat Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) pentru a decide ce atitudine sa adopte Romania. Lui Petre Roman (primul ministru la acea data) aflat in vacanta la Madrid i se cere sa revina de urgenta. Rivalitatea dintre premier si presedinte care in acele momente ar fi trebuit sa aiba o pozitie comuna e surprinsa de senatorul liberal Sabin Ivan in Radiografii parlamentare – De vorba cu Alexandru Barladeanu. Amandoi se acuza reciproc de dorinta de a colabora cu pucistii. Iliescu in Revolutie si Reforma arata cum Roman ceruse sa se ia legatura cu Ianaev, iar premierul in cartea sa Le devoir de liberte il acuza pe presedinte de tentatva de negociere cu pucistii. Adevarul nu-l vom cunoaste niciodata insa un lucr cert este simpatia pe care Iliescu i-o purta lui Gorbaciov si a carui politica v-a incerca sa o copieze fidel in primele zile de dupa preluarea puterii. Pozitia Romaniei dupa cum reiese din comunicatul CSAT din 20 august este destul ambigua si lipsita de fermitate. Se exprima doar “profunda preocupare si ingrijorare in legatura cu evenimentele care au avut loc in URSS, cu posibila lor agravare, inclusiv pentru fratii nostri din Republica Moldova, care pot sa pericliteze cursul transformarilor democratice” A doua zi pe 21 Roman emite si el un comunicat ceva mai incisiv insa era ca in zicala “Dupa razboi, multi viteji se-arata”, pentru ca la Moscova, Boris Eltin se suise pe tanc si in fruntea multimii satula de comunism reinstaurase vechea putere.
In ceea ce priveste fortele politice, toate si-au aratat dezaprobarea fata de pucisti cu exceptia PSM care mai sperau intr-o revenire a vechii oranduiri.
Urmarile puciului
Neavind sustinere populara, nefiind sustinuti nici dinafara, puciul esueaza lamentabil. Ancheta ulterioara a stabilit ca din cei 15 acuzati, 6 pot fi considerati organizatori directi ai complotului. Kriucikov (seful KGB), Pavlov (prim-ministru), Iazov (aparare), Ianaev (vicepresedinte), Lukianov (seful Dumei) si Pugo (interne) Ultimul s-a sinucis inainte de inceperea procesului intentat lor pentru conspiratie in scopul asumarii puterii, tradare de tara, abuz de putere si neglijenta in serviciu. De situatia confuza de la Moscova au profitat cateva Republici Unionale printre care si Republica Moldova care isi declara independenta in 27 august 1991. Doua zile mai tarziu, la Moscova, Gorbaciov anunta suspendarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Bibliografie
Ivan Sabin – Radiografii parlamentare – De vorba cu Alexandru Barladeanu, Ex Ponto, Constanta 1998
Gorbaciov Mihail – Memorii, Nemira 1994
de Voicu Hetel
Comments are closed.