Va vine sau nu sa credeti, dar noi romanii am fost capabili de gesturi marete de care putine natii in lume ar fi in stare. Clasa politica romaneasca avea candva o umbra de moralitate, cuvantul dat mai insemna ceva, iar ospitalitatea cu care noi ne falim atat chiar insemna ceva. Povestea de mai jos este destul de putin cunoscuta cu toate ca la vremea respectiva a fost vorba despre un fenomen de amploare ce nu putea fi trecut cu vederea. Istoria insa o scriu invingatorii, iar aceste intamplari nu aveau cum sa fie pe placul autoritatilor comuniste sau al Uniunii Sovietice. Chiar si tratatele despre al doilea razboi mondial mentioneaza doar in treacat acest episod.
In toamna anului 1939 vecina noastra Polonia, fusese invadata mai intai de Germania iar din 17 septembrie de Uniunea Sovietica. Se repeta scenariul impartirii Poloniei de la sfarsitul secolului al XVIII cand tarul si kaiserul o facusera sa dispara de pe harta. Pusa in fata acestei duble agresiuni populatia civila si armata poloneza vor cauta refugiu in Romania. Autoritatile romane au trecut peste teama fireasca ce ne-o inspira Moscova si Berlinul si am sarit in ajutorul celor napastuiti. Zecile de avioane, unele avariate, tancuri si tehnica de lupta ale invinsilor au intrat pe teritoriul nostru. Mai mult, Banca Nationala a Poloniei si-a evacuat tot tezaurul prin tara noastra. Acum sa stam si sa ne aducem aminte ca tezaurul romanesc dat in pastrare autoritatilor tariste in timpul primului razboi mondial nu s-a mai intors niciodata inapoi. Bolsevicii l-au facut pierdut in valtoarea revolutiei si toate incercarile noastre de a-l mai recupera s-au soldat cu rezultate minore. Noi insa am permis aurului polonez sa ne tranziteze tara iar o mica parte a fost ascunsa aici pana la sfarsitul razboiului cand a fost inapoiat integral. La jumatatea anilor 80 o coproductie romano-poloneza reda acest eveniment. Dar asta nu e tot. Pe teritoriul Romaniei s-au aflat o buna perioada de timp circa 60.000 de militari dar si civili polonezi. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat cu miile de ofiteri polonezi sau cu intelectualii, ori cu cei cunoscuti ca avand o atitudine anticomunista, daca ar fi incaput pe mana Armatei Rosii “eliberatoare”. Cu siguranta ca ar fi avut aceeasi soarta cu a elitei poloneze executata de bolsevici la Katyn.
Maresalul Rydz si Carol al II-lea
De-a lungul istoriei am avut si relatii mai bune dar si mai proaste cu polonii. Ne-au fost cand aliati, cand suzerani domnilor Moldovei, cand dusmani. Ne-am batut cu ei de nenumarate ori, cea mai faimoasa infruntare fiind probabil Batalia din Codrii Cosminului cand Stefan cel Mare i-a pus pe fuga. Ne-am batut alaturi de ei in timpul lui Alexandru cel Bun impotriva teutonilor. In alte dati, cand domnii nostri erau prea slabi, reuseau sa ne impuna pe tronul Moldovei domni favorabili lor. S-a intamplat ca de multe ori elitele noastre, precum boierii Movilesti ori Miron Costin sa-si desavarseasca studiile in universitatile polone, printre cele mai vechi si mai prestigioase din Europa. Cam asa se pot rezuma in cateva fraze relatiile noastre cu lesii. In perioada interbelica ne lega de ei un tratat de alianta semnat in 1921. Romania a condamnat agresiunea nazista neputand face mai mult in plan extern. In schimb si-a deschis granitele. Afluxul militarilor polonezi pe teritoriul tarii noastre nu poate fi decat aproximat. Multi au folosit Romania ca spatiu de tranzit. Statutul celor ramasi a fost fixat prin instructiunile emise de Ministerul Apararii Nationale (nr.1- 28 septembrie 1939 si nr.2 – 1 decembrie 1939) In pofida presiunilor facute de Germania, acestia nu au fost considerati prizonieri de razboi. Instructiunile aratau ca militarii urmau sa fie tratati cu omenie, sa li se usureze starea materiala si morala. Pe timpul sederii lor in tara, prin grija ministerului Apararii Nationale au fost cazati, hraniti si echipati. Initial incartuirea s-a facut in zona Babadag-Tulcea. Numarul tot mai mare de refugiati si necesitatea asigurarii unor conditii decente a impus cazarea lor in cazarmi, hoteluri, sanatorii etc. Polonezii au fost raspanditi la Ramnicu Valcea, Calimanesti, Dragasani, Caracal, Slatina, Craiova, Govora etc. Generalii si alti ofiteri de rang inalt au fost cazati initial la Baile Herculane si apoi la Calimanesti. Comandantul armatei poloneze era maresalul Edward Rydz-Śmigły. Acesta impreuna cu statul sau major a locuit pana la mijlocul lunii octombrie 1939 la Craiova, in palatul Jean Mihail, iar ulterior pana la plecarea sa in octombrie 1940 in comuna Dragoslavele.
Costurile sederii militarilor polonezi in Romania
In baza celor doua articole s-a hotarat ca militarii de toate gradele stationati la noi sa fie in continuare retribuiti corespunzator pe cheltuiala statului roman. Astfel pentru un general retributia incasata incepand cu data de 18 septembrie era de 300 de lei pe zi, adica 9000 de lei pe luna. Ofiterii superiori primeau 270 de lei pe zi, adica 8100 de lei pe luna. Ofiterii inferiori castigau 6000 de lei pe luna iar subofiterii 2400 de lei pe luna. Soldatii beneficiau de aceleasi drepturi si facilitati ca si ostasii romani (hrana, echipament, servicii medicale, program de distractie etc.) Tot statul roman a suportat cheltuielile pentru organizarea unor clase cu predare in limba poloneza pentru fiii cadrelor militare. Refugiatilor le-au mai fost acordate si alte facilitati: participarea la unele reuniuni stiintifice nationale; asigurarea conditiilor pentru ca unii specialisti sa-si poata continua cercetarile stiintifice, organizarea de cursuri pentru invatarea limbii romane, engleza si franceza, s.a. In total, Romania a cheltuit 2,1 miliarde de lei pentru intretinerea tuturor refugiatilor polonezi, din care peste 400 de milioane numai pentru militari.
La Katyn, bolsevicii au lichidat in 1940 toata elita poloneza ce s-ar fi putut opune procesului de comunizare
Asa ca draga cititorule, daca vreodata auzi un polonez spunand o vorba urata despre noi romanii, adui aminte ca aurul tarii sale a trecut pe aici, iar noi l-am pazit cum ne-am priceput mai bine. Mai adui aminte ca printre cunostintele sale trebuie sa existe macar cineva al carui tata sau bunic a supravietuit razboiului, pentru ca Romania l-a primit, si nu a sfarsit impuscat in ceafa de un politruc, la Katyn.
de Voicu Hetel
