Scrisoarea lui Neacsu
Scrisoarea lui Neacsu
Toată lumea a auzit de “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung“. Reprezintă un punct de cotitura în istoria noastra si e mentionata în tot soiul de contexte. Ba ca demonstreaza formarea limbii romane în veacul al XVI-lea, ba ca boierii fusesera asimilati de marea masa a vlahilor, sau mai nou, în istoriografia postdecembrista, scrisoarea e pomenită ca pe ceva de luat in deradere. Că, zice-se de catre unii, pe vremea cand Neacsu ii scria judelui Brasovului Hans Benkner, “englejii” il dadeau pe Shakespeare iar “francejii” pe Rabelais.
Una peste alta “Scrisoarea lui Neacsu” ramane un document interesant a carui importanta nu poate fi tagaduita pe care, insa, nu a citit-o mai nimeni, ci doar a citat-o. Iata textul integral dupa transcrierea sa din alfabetul chirilic in cel latin.
“Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole.”
(se traduce din slavona) Inteleptului si de bun neam si cinstitului si de Dumnezeu daruitului jupanului Hanăş Bengner din Brasov, multa sanatate dela Neacsu din Campulung.
“Si iarăşi dau ştire domnie tale de lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
Si iarasi să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut cele corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.
Si iarasi să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.
Si iarasi să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.
Si iarasi spui domnie(i) tale de lucrul lu Mahamet Beg, cum amu auzit de boiari ce santu megiiaşi şi de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul sloboziie lu Mahamet Beg, pe i-oi va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară elu să treacă.
Si iarasi să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărabu de acel lotru de Mahamet Beg, mai vârtos de domniile voastre.
Si iarasi spui domnie(i) tale ca mai marele miu, de ce amu înţeles şi eu. Eu spui domnie(i) tale, iară domniia ta eşti înţeleptu şi aceste cuvinte să ţii domniia ta la tine, să nu ştie umin(i) mulţi, şi domniele vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.
I bog te veselit. Amin
(se traduce din slavona) Şi Dumnezeu să te bucure. Amin
Contextul in care este redactata scrisoarea
Soliman Magnificul (1494-1566)
Datarea scrisorii i-o datoram lui Nicolae Iorga, care plaseaza redactarea ei in jurul perioadei 20-30 iunie 1521. In acel moment situatia politica era una extrem de tensionata pentru Tarile Romane. Imperiul Otoman era condus de Soliman I sau Soliman Magnificul (1520-1566), sub domnia sa puterea otomanilor ajungind la zenit. Plin de ambitie acesta demarase in vara lui 1521 campania de cucerire a Belgradului, lucru nereusit nici macar de strabunicul sau, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Belgradul era considerat o poarta de intrare in regatul maghiar. Prabusirea sa in august 1521, apoi infrangerea ungurilor la Mohacs precum si moartea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei si Boemiei a dus la sfarsitul regatului maghiar.
Asadar, in iunie 1521, Soliman incercuia cetatea Belgradului cu o armata uriasa pentru acea epoca (circa 80.000 de oameni) si in paralel executa o incursiune in Transilvania. In fruntea acesteia era trimis Mehmed-beg (cel metionat in scrisoare), pasa de Nicopole si inrudit cu boierii Craiovesti. El avea sa treaca prin Tara Romaneasca unde, pe tron. se afla, inca, Neagoe Basarab (1512-1521). Prezenta otomana pe teritoriul transilvan punea, insa in primejdie situatia oraselor sasesti de aici, printre care si Brasovul. O flota turceasca pornise pe Dunare in sus ca sa-i ajute pe asediatori.
In aceste imprejurari ii scrie Neacsu Lupu din Campulung Muscel lui Hans Benkner, judele Brasovului. Documentul se afla la filiala Arhivelor Statului din Brasov fiind descoperita la 1894 de Friedrich Stenner
Bibliografie
Revista Magazin Istoric nr 5/1971
de Voicu Hetel
