In antichitate, romanii foloseau un soi de esarfa care purtata in jurul gatului putea proteja impotriva frigului sau sa absoarba transpiratia pe timp de vara. Se numea focalia iar Octavian Augustus despre care se stia ca era cam friguros din fire, o purta cand nu se afla in public. Romanii considerau ca este sub demnitatea unui cetatean sau soldat sa-si acopere gatul sau fata.
Mult mai tarziu, in Franta lui Ludovic al XIV-lea, intalnim un regiment denumit Croates, format din mercenari croati, ce poarta un soi de cravata. Croatii servisera Franta in timpul Razboiului de 30 de ani si in 1636 ca urmare a victoriilor obtinute impotriva turcilor sunt chemati la curtea Regelui Soare. Astfel ajunge cravata, pentru prima data, pe culoarele de la Versailles. Aceasta avea culoarea alba si facea parte din uniforma lor standard. Cravatele erau confectionate fie din matase, ori dantela sau muselina fiind uneori decorate si cu cate o bijuterie. La acea data Franta dadea tonul modei in intreaga lume, absorbind ca un burete tot ce aparea nou in materie. Esarfa croatilor a fost botezata cravata prin stalcirea denumirii regimentului. Gulerele inalte si incomode, la mare moda pana atunci, au fost rapid inlocuite de noile cravate, in mare parte si datorita lui Ludovic al XIV-lea care s-a aflat printre primii care au adoptat noua tinuta.
Ludovic al XIV in doua ipostaze: inainte si dupa aparitia cravatei!
Mai trebuie spus si ca la 3 august 1692 are loc batalia de Steinkerque (sau Steenkerque) in Belgia. Francezii condusi de maresalul François-Henri de Montmorency, duce de Luxemburg zdrobesc o coalitie anglo-scotiano-olandezo-germana condusa de Willhelm de Orania (sau William al III-lea) regele Angliei, Scotiei si Irlandei. Victoria este sarbatorita de Ludovic dar si de catre doamnele si nobilii de la curte prin purtarea cravatelor de dantela asemenea mercenarilor care iesisera invingatori.
De aici inainte cravata avea sa fie purtata atat de barbati cat si de femei cunoscand o adevarata arta in rococo si baroc. Olandezii, belgienii si englezii au preluat si ei moda cravatelor, fiecare contribuind la “evolutia” ei. Englezii sunt cei care au renuntat primii la culoarea alba, incepand sa poarte si cravate colorate.
In timpul revolutiei franceze si in timpul Directoratului barbatii purtau fulare albe, iar in timpul revolutiei de la 1848, revolutionarii arborau, in semn de protest, un fel de fulare de culoare neagra avand o legatura speciala. Era de altfel, o moda in a inventa tot felul de modalitati de a innoda fularul. Sespunea chiar, in secolul al XIX-lea ca de modul cum isi leaga cravata se reflecta fantezia si personalitatea unui om. Cu timpul cravatele, prin model, material si modul in care erau legate ajung sa faca distinctia dintre diferite ocupatii. In secolul XX apare cravata moderna, asemanatoare celei din zilele noastre. Este creatia americanului Jesse Langsdorf din 1920.
Bibliografie
Aneta Popescu; Moda in zig-zag; in Almanah Femeia 1988, p.199
Aneta Popescu; De-ale modei; in Almanah Femeia 1985, p.206
Mihai Bozgan; Istoria cravatei; in Istorie si civilizatie An II, nr.15, decembrie 2010, p.57
de Voicu Hetel
