Retragerea trupelor sovietice “eliberatoare” de pe teritoriul Romaniei in 1958 a reprezentat un moment de cotitura in relatiile Romaniei cu Uniunea Sovietica.
La Galati multimea isi ia ramas bun
Dupa 14 ani de ocupatie sovietica, Romania reuseste, in parte in urma unui joc de imagine, in parte unei conjucturi favorabile sa scape de prezenta ruseasca pe teritoriul sau. Gheorghiu Dej se putea lauda ca fiind singurul lider din blocul comunist care a reusit aceasta performanta. Desigur, Armata Rosie si-a retras o parte din efective si din Ungaria si R.D.G. Totusi, acolo au mai ramas cantonate unitati. Bucurestiul isi dovedise insa, loialitatea fata de Moscova in timpul revoltelor din Ungaria (1956), cand actionase ferm pentru inlaturarea lui Imre Nagy. Campania de colectivizare continua in ritm sustinut, iar Gheorghiu-Dej demonstrase cu prisosinta, ca stapaneste situatia. Nimic nu prevestea aparitia asa numitului comunism national promovat de acesta si indepartarea de politica impusa de URSS. Hrusciov, in spiritul politicii de destindere si de destalinizare promovata, desi luat prin surprindere de cererea romanilor de a-si retrage diviziile din Romania, a acceptat, mai ales ca la negocieri fusese trimis Emil Bodnaras, un preferat al Kremlinului.
Eliberarea de “eliberatori” a fost relatata pe larg in presa. Evenimentul e redat ca o despartire intre prieteni, cu poporul iesit in strada sa le ureze drum bun cu lacrimi in batista, cu copii ce ofera flori. Ce mai, pe scurt o despartire de telenovela.
Iata un articol din presa vremii care reda atmosfera pe care autoritatile comuniste se chinuiau sa o creeeze.
Pe veci impreuna!
Pe soseaua dintre Braila si Galati, dincolo de Baldovinasti am intalnit un taran batran ce-i astepta pe ostasii sovietici care se reintorc in patrie. Bratele ii erau incarcate cu flori. Flori culese de pe camp.Le-a oferit flacailor din masinile blindate si a murmurat cateva cuvinte, putine la numar, din care vreo doua in ruseste. Unul dintre flacaii aceia bronzati si-a trecut degetele peste clapele armonicii, facind sa rasune ca un mesaj emotionant, o melodie populara romaneasca. Era un “multumesc rostit cu delicata simtire.
La Baldovinesti taranii intampina cu flori unitatea de blindate aflata in retragere
Nu cunosc amanunte biografice despre eroii acestei intamplari. Am impresia ca nici nu sunt necesare. Faptul, inregistrat din viteza masinii, exprima perfect ceea ce s-a manifestat duminica in mii de forme, atunci cand oamenii muncii din Galati, Braila, Focsani, Iasi si Ramnicu Sarat si-au luat ramas bun de la ostasii sovietici, cu prilejul plecarii in patrie a primelor lor esaloane. Esenta tuturor acestor manifestari o constituie dragostea si recunostinta poporului nostru fata de poporul sovietic si armata sa, hotararea de a intari neincetat prietenia dintre Uniunea Sovietica si republica noastra populara.
Sunt momente in care amintirile te solicita, ti se impun impetuos, reinviind intamplari peste care au trecut anii.
Stateam in zorii zilei de duminica in piata centrala a Brailei, iar cateva ore mai tarziu ma aflam intr-o tribuna, pe stadionul “Portul Rosu” din Galati. In clipele acelea, imi defilau prin minte imagini vechi: dimineata aceea de sfarsit de august 1944 cand pe soseaua Colentinei intrau primele tancuri sovietice; zidarul pe care l-am intalnit pe o strada din Moscova si care imi arata ranile capatate in lupta pentru eliberarea Iasului; batranul din gara Vapniarka, care se interesa amanuntit de progresele noastre in munca pasnica…
In jurul meu erau mii de oameni si multi dintre ei evocau zilele cand ostasii sovietici imparteau cu ei bucata de paine, cand vasele sovietice ancorau in porturile dunarene aducand hrana pentru oameni si materii prime pentru industria noastra. Ei n-au uitat ca oamenii sovietici nu numai ca si-au varsat sangele pentru libertatea patriei noastre, dar ca ne-au dat si ne dau un ajutor fratesc, sincer, in munca noastra pentru construirea socialismului.
Un buchet de flori, un dar modest, o fotografie… Fiecare isi lua ramas bun de la prietenii sovietici. Un militar roman din Iasi a realizat in clipele libere o statueta. A oferit-o tovarasilor sovietici. Pionierii si-au daruit cravatele lor rosii. Covoare de flori se intindeau in drumul militarilor sovietici.
Pe pista stadionului din Galati, pe care au loc de obicei intreceri sportive, trec unitati de ostasi sovietici si romani impreuna. Simbol viu al unei prietenii pe care popoarele noastre o consolidasera neincetat.
Locuitorii oraselor romanesti s-au despartit de militarii sovietici ca de niste rude apropiate, ca de niste frati, ca de membri unei aceleiasi amilii, marea familie a socialismului.
M. Ramura in revista Flacara nr 25 (161) din 21 iunie 1958
Soldatul roman si cel sovietic...
In mentalul colectiv al romanilor ramasesera intiparite, insa cateva lucruri pe care nici cele aproape cinci decenii de comunism nu le-au putut sterge.
Stalin si poporul rus nu ne adusesera decat nenorociri, nicidecum liberate.
Uniunea sovietica ne-a jefuit sistematic bogatiile prin intermediul sovromurilor, asa ca nici pomeneala de ajutor fratesc.
Iar soldatul rus era, mai degraba, asociat cu pasiunea sa pentru ceasuri si femei tinere, decat pentru imensa bunatate cu care isi impartea ratia cu populatia civila. Asa au ajuns pana in zilele noastre poezioarele inchinata lui: Davai ceas, davai sotie/ Haraso tovarasie si Era rau cu was ist das/ Dar mai rau cu davai ceas.
In ceea ce priveste tancurile sovietice prezente pe soseaua Colentina la sfarsitul lunii august, acestea ajunsesera mult dupa ce Bucurestiul fusese eliberat de armata romana.
de Voicu Hetel
Stalin si poporul rus .Libertate na adus