Mark Twain avea obiceiul de a înjura “ca la uşa cortului”, lucru care o scandaliza pe soţia sa, care nu mai ştia ce să-i spună pentru a-l dezbăra de această meteahnă. Într-o zi, ilustrul scriitor s-a tăiat cu briciul, probabil în timp ce se bărbierea. A urmat, cum era de aşteptat, un potop de înjurături. Doamna l-a lasat să se răcorească, apoi i-a reprodus, cuvânt cu cuvânt, întreaga canonadă de sudălmi. Imperturbabil, Mark Twain îi ripostă:
– Termenii sunt exacţi, draga mea, dar nu e ăsta tonul…
***
Se pare, că tot lui Twain i-a aparţinut o glumă care a făcut înconjurul Pământului fiind chiar şi astăzi destul de des folosită. Se spune că celebrul umorist îşi susţinea prima sa conferinţă. El şi-a început speech-ul cu următoarea frază: Julius Caesar e mort, Abraham Lincoln e mort, nici eu nu sunt prea sănătos…
***
În tinereţe, Mark Twain vroia să se angajeze mainar. Căpitanul vasului cu care visa să navigheze, s-a uitat cu neîncredere la statura lui firavă şi a mormăit în barbă:
-Cunoaştem noi! Ăla care nu e bun de nimic acasă, taman pe el îl trimit părinţii să se facă marinar.
***
Pe când susţinea o altă conferinţă într-un mic orăşel din America, lui Mark Twain i se ceru să participe cu o sumă de bani la o strângere de fonduri în vederea ridicării unui gard care urma să împrejmuiască cimitirul din localitate. Twain a refuzat politicos exlicând:
-Nu înţeleg de ce un cimitir ar avea nevoie de un gard. Cine e înăuntru nu poate sub nici un chip să iasă, iar dintre cei de afară, cine e nebun să vrea să intre?
***
Într-o zi Mark Twain avea de susţinut o conferinţă în Utah, stat nord american recunoscut pentru importanta comunitate de mormoni existentă acolo. În timpul discuţiilor a venit vorba despre poligamie, fapt deloc neobişnuit în acele locuri. Cineva din asistenţă l-a întrebat pe umorist dacă există vreun pasaj în Biblie care să condamne comportamentul poligamic.
-Desigur, a spus Twain, “Nici un bărbat nu poate sluji la doi stăpâni”
***
Mark Twain aflându-se într-o foarte bună dispoziţie pe când participă la o serată, a complimentat o doamnă aflată în vecinătatea sa:
-Cât sunteţi de frumoasă!
Înţepată, cucoană i-ar fi răspuns ofensată:
-Îmi pare rău că nu pot spune acelaşi lucru despre dumneavoastră.
Fără să se piardă cu firea, celebrul umorist i-a replicat:
-Dar de ce nu procedaţi ca mine stimată doamnă?
-Cum adică?!
-Minţiţi!
***
Şi că tot e la modă plagiatul, iată şi cum definea Mark Twain o cercetare ştiinţifică: să copiezi dintr-o carte înseamnă să plagiezi. Să copiezi din două cărţi înseamnă să compilezi. Să copiezi din trei cărţi înseamnă să faci o dizertaţie. Să copiezi din patru cărţi înseamnă să scoţi a cincea carte ştiinţifică.
***
Pe când lua masa în compania unor amici, dintre care unul era un milionar care avea prostul obicei de a sta mai tot timpul cu mâinile în buzunare, Mark Twain făcu următoarea remarcă:
-Pentru prima dată mi-e dat să văd un milionar cu mâinile în propriile lui buzunare…
***
Pe când vizita odată muzeul de istorie dintr-un oraş oarecare din America, Mark Twain rămase multă vreme cu ochii aţintiţi către o sabie.
-Ce te-a impresionat aşa? l-a întrebat amicul care-l însoţea.
-Ne aflăm în faţa sabiei generalului George Washington.
-Dar de unde ştii că e sabia lui?
-O recunosc, am mai văzut-o în numeroase alte muzee americane…
***
Rugat insistent de un individ să-i dea o scrisoare de recomandare în vederea angajării la o familie bogată, Mark Twain a aşternut următoarele:
“Dragă prietene, ţi-l trimit pe domnul X. Rezolvă-i problemele pentru care vine sau omoară-l. Îmi e totuna. Dacă te hotărăşti să-l omori, anunţă-mă că să-i înştiinţez familia”.
***
Este celebră replica pe care Mark Twain a trimis-o ziarului care a publicat ştirea senzaţională referitoare la trecerea sa in nefiinţă: “Ştirea despre moartea mea a fost în mare măsură exagerată.”
***
Mark Twain se afla în compania unor prieteni când cineva aduse vorba despre somnambulism. Omul se plângea că suferă de această maladie de care nu era chip să scape.
-Eu ştiu o metodă sigură care poate lecui orice lunatic, spuse scriitorul.
-Vă implor, spuneţi-ne-o, îl rugă interlocutorul.
-E simplu, cumpăraţi o cutie de pioneze şi, înainte de a vă culca, împrăştiaţi-le în faţa patului.
***
Scrisoarea lui Mark Twain către miliardarul Andrew Carnegie sună astfel:
“Dragă domnule Andrew Carnegie,
Aud că sunteţi foarte bogat şi cu frica lui Dumnezeu. Îmi doresc foarte mult o carte de psalmi însă această costă enorm, un dolar şi jumătate, de aceea vă rog să-mi dăruiţi o astfel de carte, fapt pentru care v-aş rămâne profund recunoscător.
Al dv. devotat, Mark Twain.
P.S.
Mai bine nu-mi mai expediaţi nici o carte, prefer un dolar şi jumătate.
