Uricul lui Roman Voievod, cel mai vechi document emis in Moldova

Roman Musat este unul dintre acei voievozi cazuti pe nedrept in uitare. A avut o domnie scurta in intervalul 1392-1394, venind pe tronul Moldovei dupa moartea fratelui sau Petru I Musat (1375-1391). Informatiile care ne-au parvenit sunt destul de putine. Ni s-au pastrat totusi trei documente, doua cu caracter intern si un act omagial care ofera o serie de informatii despre dezvoltarea Moldovei si relatiile sale cu vecinii la sfarsitul secolului al XIV-lea.

Ca si predecesorul sau, Roman I a urmarit intarirea independentei noului stat si iesirea, pe cat posibil, de sub dominatia maghiara. A continuat politica de apropiere fata de Polonia Iagellonilor incheind un tratat de vasalitate la 5 ianuarie 1393 prin care isi asigura sprijinul lesilor in cazul unui atac venit din exterior. Tot de numele lui Roman Musat se leaga si existenta celui mai vechi document de cancelarie al Moldovei, pastrat in tara. Din acesta aflam ca Moldova era la 20 aprilie 1392, intinsa de la munte pana la Marea Neagra. Uricul este autentificat de sigiliul domnitorului pe care se poate observa capul de bour cu stea intre coarne, si cu soarele si luna in dreapta si stanga. Pergamentul redactat in limba slavona, se afla pastrat la Arhivele Statului din Bucuresti. Sigiliul este din ceara iar snurul rosu de care este atarnat este din matase.

Iata si traducerea textului slavon:

“Marele singur stapanitor, din mila lui Dumnezeu Domn, Io Roman voievod stapanitor al Tarii Moldovei, de la munte pana la mare. Am dat cu fiii mei, Alexandru si Bogdan, slugii noastre, Ionas Viteazul, pentru credincioasa slujba, trei sate pe Siret, uricul lui cu tot venitul in veac, si copiilor lui si nepotilor lui si stranepotilor lui cu tot dreptul. Numele satelor Ciordaceuti si Vladimirauti si Bucurauti.

Iar hotarul lor: din jos de la Maresauti, valul care este de-a latul campului pana la Siret, apoi cealalta parte a Siretului, la capatul de jos al poienii, o movila si de acolo drept peste lunca la fantana o movila si, de acolo, drept la bucovina, o movila si, de acolo, pe margina bucovinei in sus, pana la hotarul Serbescului la teiu, o movila, de acolo catre toplita, aici o movila, si, de acolo, catre Siret, movila de mijloc si, de acolo, peste Siret, in sus, pana la bucovina cea mare, pe unde iese drumul de la Dobrinauti, la capatul campului si, de acolo, pe marginea bucovinei, pe deal, la vale, pana la val. Acesta ii este tot hotarul locului. 

Iar la aceasta credinta mea si credinta fiilor mei, credinta jupanului Iuga, credinta jupanului Stetco cu fratii lui, credinta Bratului Netedul, credinta lui Stanislav, credinta panului Dragus Viteazul, credinta lui Stavrici, credinta panului Vlad, a apanului Ghidea, a panului Grozea, credinta panului Costea, credinta lui Oris, credinta tuturor boierilor moldoveni.

Iar pentru taria acestuia si pentru pomenire, am poruncit sa se atarne pecetea noastra cea mare, ca sa nu fie clintit, acesta, niciodata in veac.       S-a scris cartea in anul sase mii noua sute deplin, luna martie in 30 zile, in cetatea noastra, a lui Roman voievod”.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.