În ultima vreme, a devenit un subiect la modă condamnarea sclaviei și învinuirea omului alb care acum trebuie să se căiască și să plătească pentru răul făcut de stramoșii săi. O isterie mondială s-a declanșat dincolo de Ocean și s-a propagat până pe bătrânul continent… Oamenii dărâmă statui, vandalizeaza clădiri publice, vorbesc de privilegiile albilor și vor să rescrie istoria. Albii stangisti nu mai prididesc să-și pună cenușă în cap și să-și ceară iertare tîrîndu-se în patru labe pentru fapte pe care nu le-au comis nici ei, nici părinții lor, nici părinții părinților lor.
Ceea ce nu veți citi niciodată în ziare este că numărul celor care au deținut vreodată sclavi în Statele Unite este infim raportat la populația albă a acelor timpuri. Vă înșelați dacă vă imaginati că toți albii aveau câte un negru prin curte.
Datele ne spun așa: până la 1860, adică înainte de izbucnirea Războiului Civil, erau 27 de milioane de albi, din care vreo 8 milioane în statele sudiste. Proprietari de sclavi erau doar 385.000 dintre ei. Să vedem ce ne spune matematica, acum. Păi, ne spune că doar 1,4% dintre americani aveau sclavi. Bine, vor spune unii, dar în statele din nord, sclavia nu era permisă. Ok, atunci să luăm statele sudiste, ăia răi din filme care asupresc negrii și mor la final. Spuneam că acolo trăiau cam 8 milioane de albi. Asta înseamnă că 4,8% dintre ei dețineau unul sau mai mulți sclavi. Așadar, ceva mai puțîn de un alb din 20, avea sclavi. Așa credeți, nu-i așa? Numai că ceea ce iarăși toate ziarele stângiste omit să scrie ca, Doamne ferește, să nu le bănuiască cineva de rasism, este că un număr semnificativ de mare dintre stăpânitorii și negustorii de sclavi erau NEGRI!!!!
Nu vreau să omit faptul că au existat destule cazuri în care negrii eliberați din diferite motive reușeau să strângă suficienți bani pentru a-și răscumpăra membrii familiei și deveneau astfel, fără să vrea, proprietari de sclavi. Așa este cazul în povestea următoare. O tânără negresă născută liberă în Columbus, statul Georgia se îndrăgostește de un sclav. Fără să stea prea mult pe gânduri, femeia care deținea o casă și o proprietate își cumpără iubitul. Toate bune și frumoase până aici, numai că, la un moment dat cei doi au o dispută. Temperamentala femeie nu stă prea mult pe gânduri și își pedepsește iubitul vânzându-l unui vecin alb. Și ca povestea să devină hilară, femeia revine la sentimente mai bune și decide să îl răscumpere, numai că, după cum ar zice președintele, ghinion. Cel la care își vânduse iubitul nu a vrut să mai facă niciun târg.
Existau însă destui negri care se ocupau cu exploatarea sclavilor, în ciuda a ceea ce credeți. În New Orleans, de pildă, 28% din populația de culoare liberă, deținea sclavi. Iată și câteva exemple de mari stapanitori de sclavi despre care nu veți găși nimic în media avidă de political correctness.
1 Justus Angel și Stăpâna L. Horry. Cei doi erau un cuplu de culoare, extrem de bogați din districtul Colleton (azi districtul Chareston) din Carolina de Sud. Impreuna dețineau în 1830 nu mai puțin de 168 de sclavi negri. Să nu va imaginați că aveau vreun sentiment nobil pentru cei care aveau aceiași culoare a pielii ca și ei. Se purtau cu sclavii lor la fel ca oricare alt proprietar, adică îi exploatau, îi vindeau și îi cumpărau exact așa cum ai face cu orice bun sau animal.
2 C Richards, o văduva de culoare și fiul ei P. C. aveau în jurul anului 1860 o mare plantație de zahăr în Louisiana și conform datelor aveau mai mulți sclavi decât oricare alt stăpânitor negru din acel stat. Trebuie știut că majoritatea celor care dețineau sclavi, fie albi, fie negri dețineau între 1 și 5 negri. Văduva nooastra de culoare avea 152.
3 William Ellison Jr., cunoscut și sub numele de April Ellison a trăit între 1790 și 1861. Era un fost sclav din Carolina de Sud renumit pentru realizarea de mașini folosite în industria bumbacului. Avea să devină curând unul dintre marii deținători de plantații din statul său iar un recensământ din 1860 ni-l arată ca detinind nu mai puțin de 53 de sclavi negri, ceea ce îl plasa pe locul întâi în topul afro-americanilor ce dețineau sclavi în Carolina de Sud la acea dată. De notat că în acel stat existau 171 de negri care dețineau sclavi cu acte în regulă. Din aceleași statistici aflăm că domnul William Ellison, la moartea sa în anul următor, deținea aproximativ 400 de hectare de pământ și 40 de sclavi. Ca fapt divers reținem că în timpul Războiului de Secesiune, Ellison și fiii săi au sprijinit sudul (adică ăia răi care voiau sclavagism) iar unul dintre nepoți a luptat chiar de partea confederatilor supraviețuind războiului.
Exemple sunt destule și nu o să le enumăr pe toate câte le-am descoperit la o căutare superficială. Ceea ce este de reținut este că nu doar albii dețineau sclavi. Mari proprietari de sclavi, cu aceleași metehne ca și albii, au fost destui negri. Sclavia este o problema universală ce a existat întotdeauna din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre în cele mai variate culturi, fie că vorbim de azteci, spartani ori romani. A învinovăți o rasă pentru asta este de fapt ceea ce se cheamă în realitate rasism.
Vă invit să consultați pentru mai multe amănunte și https://americancivilwar.com/authors/black_slaveowners.htm
